Micuțul sat Măncioiu este așezat în comuna Morărești, Județul Argeș. Satul se află situat la intersecția Drumului Național 7 cu Drumul Județean Poienari - Curtea de Argeș, la granița cu Județul Vâlcea, și numără mai multe puncte și cătune: Vărzaru, Gârtani, Urleacu, Ișailești, Măncioiu.
    În aceste locuri a sosit și scriitorul Liviu Rebreanu care a poposit înainte să scrie Ciuleandra și în hanul Vărzari. Astăzi acest han nu mai există, în locul lui fiind o clădire construită după modelul hanului de odinioară.

    Înainte de a vorbi pe larg de satul Măncioiu (enorie a Bisericii Vărzaru) și de Biserica Vărzaru, am să prezint câteva informații generale despre comuna Morărești din care face parte satul de care ne ocupăm în mod expres în studiul de față.
    Comuna Morărești este o localitate în Județul Argeș, Muntenia-România, situată la 25km de Rm Vâlcea si la 38 km de Pitești.
    Comuna Morăresti, cu o suprafață totală de 4800 hectare, este situată în partea central - vestică a județului Arges, la o distanță de 38 km sud față de municipiul Pitesti si la 25 km față de municipiul Râmnicu Vâlcea. Se învecinează cu comuna Poienari de Arges, la nord, cu comuna Cuca la vest, cu comuna Uda la sud si localitatea Cotmeana în partea estică. Situată într-un cadru natural deosebit, comuna Morăresti cuprinde, din punct de vedere administrativ, următoarele sate componente: Morăresti (resedință), Dedulesti, Măncioiu, Luminile, Dealul Obejdeanului și Săpunari.
    Principala cale de acces în comună o constituie drumul național DN 7 Pitesti - Râmnicu Vâlcea, ce realizează si legătura între localitățile Morărești, Dedulești și Vărzari. În satul de resedință, drumul național face joncțiunea cu drumul județean DJ 703B Morărești - Vedea, ce traversează satul Săpunari de la nord la sud.
    Conform P.A.T.J. Arges, comuna Morărești face parte din zona de influență a municipiilor Pitești și Râmnicu Vâlcea, iar satele Morărești si Săpunari sunt centre de importanță comunală dotate si echipate cu servicii de solicitare tehnică si curentă; celelalte sate componente ale comunei sunt propuse a fi sate cu funcțiuni si dotări de importanță locală.

În contextul localităților componente, cea mai veche atestare documentară se consemnează în cazul satului Săpunari, care este atestat documentar inițial în Zapisul din 1793, prin care se desface căsătoria dintre Maria din satul Ciutesti si Vlad de la Săpunari. Desi celelalte sate nu apar menționate expres în documentele din Evul mediu, ele existau, fără îndoială, fiind cunoscute pe hărțile de la începutul secolului al XIX-lea.
    În harta rusă din 1883, sunt consemnate satele Dedulești cu 119 familii si Săpunari, cu 47 familii. În anul 1861, în Dedulești, de care aparțineau si cătunele Piscu Calului si Morărești erau 135 de case si 130 de familii, iar în Luminile si Dedulești 129 de case si 128 de familii.
    La începutul secolului al XIX-lea se consemnează comuna Dedulesti - Vărzaru, constituită din satele Morărești, Vărzaru, Luminile si Dedulești, cu o populație totală de 1.630 locuitori.
    În anul 1941 potrivit datelor statistice, comuna Dedulești era formată din 4 sate, înregistrându-se o populație totală de 2167 locuitori si un număr de 452 gospodării.
    
    STRUCTURA ȘI DINAMICA POPULAȚIEI
    Populația stabilă în comuna Morăresti era, la nivelul anului 2005, de 1964 de locuitori, iar în anul 1992 , potrivit Recensământului Populației si Locuințelor din 18 martie 2002, de 2200 locuitori, dintre care 1158 femei si 1042 bărbați.
    Valorile înregistrate la Recensământul Populației si Locuințelor din 18 martie 2002 - Institutul Național de Statistică, Direcția Județeană de Statistică Arges prezintă populația localităților comunei Morăresti ca fiind repartizată astfel :
    Populația totală a Comunei Morăresti - 2200 persoane, din care:
    Morăresti: 646
    Dealul Obejdeanului: 135
    Dedulesti: 459
    Luminile: 273
    Săpunari: 395
    Măncioiu: 290. 
 
    Istoria locurilor 
    Revenind la obiectul central al studiului nostru și vorbind de istoria locurilor, începem prin a spune că în jurul anului 1800, deci în perioada  domniilor fanariote, în zona Topologului s-a stabilit un bulgar. Acesta se ocupa cu cultura zarzavaturilor, motiv pentru care este cunoscut sub numele de Vărzaru.
    Vărzaru a ajuns la o situație materiala deosebita și a construit un frumos conac la încrucișarea drumului Râmnicu Vâlcea -Pitești, loc numit și astazi "La Varzaru".
    Varzaru profita de marea putere la care ajunge și impune satenilor restricții în folosirea pamântului pentru cultivat și pășunat. Se ajunge la judecată între Vărzaru și sateni, procesul fiind câștigat de primul cu spijinul autorităților. În aceste condiții sătenii ajung sa fie considerați clacași pe moșia lui Varzaru.
    Frământările social-politice de la sfârșitul domniilor fanariote care au culminat cu revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821, precum și faptul ca Varzaru nu a avut copii și nici rude care sa-i stapâneasca averea dupa moartea sa, îl determina sa vânda imensa avere, boierului Ștefan Cezanu din București care se dovedește mai îngăduitor cu clăcașii săi.
     În partea de nord, satul Măncioiu este scăldat de râul Topolog. Râul izvorăste din căldarea glaciară Negoiu - Scara Lespezi, situată la altitudini de peste 2300 m, parcurgând mai multe forme de relief - montană, subcarpatică si colinară, si se varsă în Olt în apropierea localității Băbeni. Râul prezintă regim de scurgere permanent, făcând parte din grupa "carpatic meridional" cu alimentare nivopluvială si subterană moderată.
    Debitele maxime de primăvară ating cote extreme în cazul în care topirea zăpezii este asociată cu ploi abundente. În perimetrul comunei Morăresti, râul Topolog primeste ca afluenți câteva văi cu regim de scurgere torențial pronunțat cum sunt: Luminile, Radului, Caselor, Corbului si Urleacului.
    Sunt motive serioase sa credem ca la 19 ianuarie 1821 peste Topolog prin Milcău, pe la locul numit "Cîmpul Poștei", a trecut Tudor Vladimirescu însoțit de 40 de tovarăși de arme venind de la București în drum spre Tîrgu Jiu.  
 
    SĂNĂTATE SI ASIGURĂRI SOCIALE. 
    Satul Măncioiu dispune si de un Centru Medico - Social pentru bătrâni, cu 27 de pacienți în prezent, 1 medic, 5 asistenți si alți 25 de angajați. Deasemenea, tot pe teritoriul satului este deschis și Centrul de Îngrijire și Asistență (Milcoiu), dar care aparține de județul Vâlcea.
    În ultimul an au fost înregistrate circa 30 dosare de ajutor social care intră sub incidența prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările si completările ulterioare. 
     
       BISERICA
     Mergând pe Drumul European Pitești - Rm. Vâlcea, la Km 40 vei întâlni, pe partea stângă, o biserică impunătoare nu prin arhitectură ci prin simplitatea ei. Această biserică se numește Biserica Vărzaru, după primul ctitor al ei, bulgar de neam. Acesta ridică în 1861 o biserică pentru a-i servi nevoilor sale religioase.

Vezi document mărit.

La 1905 din biserică boierească devine biserică de enorie.   
Iată alăturat și documentul ce atestă sfințirea de către P.S. Gherasim Timuș, al Argeșului a bisericii Vărzaru.
Documentul atestă faptul că biserica a fost "restaurată total" , "iar astăzi, 21 Noiembrie, anul mântuirii unamie nouă sute cinci s'a sfințit de către Noi Ep. de Argeș Dr. Gherasim Timuș în al 12lea an al păstoriei Noastre și 39lea de Domnie al M.S. Carol I...." Tot din acest document aflăm că biserica a purtat inițial hramul Buna Vestire, Duminica tuturor Sfinților și Sf. Ioan Botezătorul.

     Satul Măncioiu, enorie a Bisericii Vărzaru, numără în prezent aproximativ 120 de familii. Toți locuitorii satului sunt creștini ortodocși. Anterior actualei biserici nu a existat în acest loc altă construcție de acest gen.
    Biserica actuală, având hramul Adormirea Maicii Domnului și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, a fost ridicată în anul 1861 de către Ioan Vărzaru, proprietar de terenuri, de la care-și trage numele și biserica și o bună parte din regiunea înconjurătoare.
    Tradiția spune că Ioan Vărzaru ar fi mutat această biserică din alt loc, nu prea departe, loc pe care însă nimeni nu l-a putut identifica până în prezent.
    Biserica ridicată de Ioan Vărzaru a fost mult mai mică decât cea actuală. În anul 1905 această biserică a fost renovată și mărită, aducându-se în forma de astăzi. Justificarea primei construcții a format-o dorința și - poate - ambiția ctitorului său de a avea pe moșia sa o biserică ce pare să fi fost o biserică personală la care-și potoleau setea religioasă familia sa, dar și locuitorii satului Măncioiu, care se găseau pe moșie.
    Justificarea actualei construcții a format-o dorința enoriașilor (după plecarea boierului Vărzaru) de a avea și ei o biserică asemănătoare celorlalte din comună. Ea devine deci biserica satului Măncioiu, nemaifiind biserica moșierilor care au moștenit, sau au cumpărat moșia lui Ioan Vărzaru.
    Nu se știe nimic despre meșterii, arhitecții, inginerii care au executat această lucrare. Biserica destul de mare, a fost construită în formă de corabie cu două turle. Tradiția spune că abia se terminase de acoperit cu șiță, când - datorită unei neglijențe a lucrătorilor - a luat foc și a fost mistuit întregul acoperiș, care a fost apoi refăcut tot cu șiță, iar în anul 1937 șița a fost înlocuită cu tablă zincată.
    Pictura bisericii a fost executată de pictorul Gheorghe Corbu din București (frescă), iar între anii 1968-1969 pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș înlocuiește această pictură cu una în stil realist în ulei.
    Biserica a avut în inventarul său o serie de cărți de valoare istorică, artistică și documentară: Mineiul lunii Ianuarie (1774), Iunie și Iulie (1780), Septembrie și Octombrie (1776), Noiembrie (1778), etc...Toate aceste cărți au fost ridicate de către Departamentul de Stat și Culte și depuse la mânăstirea Bistrița din județul Vâlcea.
    Șirul slujitorilor acestei biserici este următorul: Pr. Ghe. Țurlescu, Pr. Dimitrie Ghiordunescu, Pr. C-tin M. Popescu, Pr. Ion Lepădatu (fost protopop de Pitești) , Pr. Gheorghe Bîrsoianu, Pr. Dumitru Tudose, iar în prezent Pr. Octavian Duminică.

  Biserica a fost reparată în 1937, refăcându-se tencuielile exterioare și interioare, s-a revizuit mobilierul, s-a înlocuit șița cu tablă zincată, etc...Valoarea lucrărilor s-a ridicat la circa 100.000 lei, sumă acoperită în intregime de Prefectura județului Argeș și primăria comunei Dedulești, contribuția enoriașilor fiind foarte mică.

    A mai fost renovată între anii 1966-1969, când i s-au făcut lucrări de scoatere a igrasiei, s-a făcut din ciment de jur împrejurul bisericii, s-a vopsit mobilierul în întregime, pictura a fost înnoită, etc.. Lucrarea a costat circa 70.000 lei, Sfânta Episcopie acordând ca donație suma de 9.000 lei, iar restul sumei a fost acoperită de enoriași.

    În toamna anului 1998 a fost întocmit un proiect de restaurare totală a bisericii.  Acesta prevedea următoarele:
    - executarea unei centuri de beton armat la temelie, a unor sâmburi de beton armat și a unei centuri de beton armat la nivelul cornișei, toate în scopul măririi gradului de asigurare la acțiuni seismice;
    - executarea unei hidroizolații bituminoase imediat deasupra centurii de la elevație, ridicarea nivelului pardoselii interioare și placarea acesteia cu gresie porțelanată, executarea unei sistematizări în jurul bisericii, prin construirea unui trotuar și a unor rigole deschise care dirijează apele pluviale în afara amplasamentului, toate acestea cu scopul reducerii igrasiei;
    - refacerea totală a tencuielilor exterioare, repararea tencuielilor interioare, înlocuirea tâmplăriei, repararea șarpantei și înlocuirea învelitorii din tablă zincată, ignifugarea șarpantei, toate acestea reprezentând măsuri de reparații curente.
Aceste lucrări au fost finalizate în anul 2002. Întreaga pictură a fost înlocuită. Icoanele împărătești și praznicale de pe catapeteasmă au fost executate de pictorul Tiberius Nicușor Duță din Ștefănești Argeș, iar pictura murală de Costel Toma din Curtea de Argeș. 
În anul 2004, la hramul Sf. Arh. Mihail și Gavriile, biserica Vărzaru a fost resfințită de Prea Sfințitul Părinte Calinic, episcop al Argeșului și Muscelului împreună cu un sobor de preoți. Cu această ocazie părintele paroh Duminică Marin Octavian primește distincția de sachelar.

Din 2004 până în prezent au fost întreprinse o serie de alte lucrări și reparații curente (refacerea gardului din partea de răsărit și miazăzi, revopsirea bisericii, revopsirea șarpantelor și a turlelor, amenajarea curții bisericii prin gazonarea spațiilor verzi, sădirea de tui, trandafiri și peste 200 de bulbi de lalele și zambile ș.a.) și investiții (construirea unei anexe care adăpostește camera centralei, o bucătărie, iar pe viitor, la etaj, oficiul parohial și clopotnița).

   Activitatea pastoral misionară
    În perioada postului Sfintelor Paști (2004), a fost oficiată o serie de Sfinte Masluri în parohiile: Milcoiu, Ciutești, Corbi, Izbășești, Bălcești, Stoiceni, Corbi (din Jud. Vâlcea) și parohiile: Morărești, Valea Luminii și Vărzaru (din Jud. Argeș). La aceste Sfinte Masluri s-au ținut predici tematice pentru a pregăti pe enoriași împotriva fenomenului sectar. În urma unei mese rotunde preoții parohii ai acestor parohii au căzut de acord să editeze o revistă ce are drept scop informarea credincioșilor în ceea ce privește pericolul prozelitismului sectar și educarea lor pentru o viață spirituală mai bună. Această revistă a primit numele de Pavăza Credinței.
    Această publicație apare atât cu binecuvântarea P.S. Gherasim, episcop al Râmnicului, cât și cu binecuvântarea P.S. Calinic, episcop al Argeșului și Muscelului.
    Pe parcurs, s-au alăturat acestui proiect și alte parohii (Parohia Piscul Calului, Moraresti, Argeș), iar altele sau retras (Stoiceni și Ciutești - ambele din Vâlcea).
    "Pavăza Credinței" își propune să devină un mijloc de păstrare a credincioșilor în sânul Ortodoxiei, dar și un mijloc de informare și educație relogioasă. Această revistă este editată de Cercul Pastoral "Valea Topologului" care se constituie din următoarele Parohii: Milcoiu, Corbi, Izbășești, Bălcești, (din Jud. Vâlcea) și Parohiile: Morărești, Piscul Calului, Valea Luminii și Vărzaru (din Jud. Argeș). Dacă în orașe mijloacele de informare și educație sunt mult mai multe, în mediul rural credincioșii nu pot beneficia de prea multe resurse de informare și mai ales de educație religioasă. Această revistă se adresează tuturor credincioșilor, dar în mod special tinerilor.

În cadrul aceleiași activități pastoral misionare și formativ educative a tinerilor din parohie a fost dezvoltat și proiectul catehetic HRISTOS ÎMPĂRTĂȘIT COPIILOR. Activități catehetice și cultural-educative s-au desfășurat încă din anul 2000 și cu scprijinul dlui învățător Constantin Feloiu și al dlui prof. Nicolae Predescu (pensionar).

    Amintim și faptul că în grija bisericii parohiei Vărzaru și a preotului paroh Duminică Octavian, se află și Centrul Medico - Social pentru bătrâni (Dedulești), cu 27 de asistați în prezent, și  Centrul de Îngrijire și Asistență (Milcoiu), care aparține de Consiliul Județul Vâlcea, cu un număr de 35 de asistați. Tuturor acestor bătrâni li se acordă asistență religioasă gratuită. În urma unui protocol încheiat cu cele două instiruții parohia Vărzaru oferă (în mod gratuit) în cimitirul parohial 10 locuri de înmormântare celor fără familie, singura obligație a celor două instituții fiind îngrijirea mormintelor cu ajutorul personalului angajat.

Pr. Marin Octavian DUMINICĂ