Date generale
Icoane
Articole şi Studii teologice
Predici
Martirii - mărturisitorii de elită ai creştinismului
ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului
Când merg pelerinii la Ierusalim şi desigur, locul iubit inimilor fiind şi Betleemul, unde s-a născut Iisus Hristos, văd din drum case care au drept blazon sculptat în piatră pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Întrebat ghidul a spus că sunt arabii creştini care s-au convertit de la religia musulmană, ei având o evlavie specială pentru acest mare sfânt. Se pare că strămoşii lor, din tată în fiu, au sădit credinţa creştină şi cu sfinţii care au umplut veacurile. Nu ne putem uita marii martiri, mărturisitorii de elită ai creştinismului pururi viu în inimile iubitorilor de Dumnezeu.
Temelia vieţii noastre, în general, şi a vieţii duhovniceşti, în mod special, este jertfa lui Iisus Hristos şi jertfa uimitoare şi uluitoare a celor care au urmat pe Iisus, cu o credinţă fără margini, de o forţă care a topit ca văpaia focului tot ce era trecător şi fără valoare. Primele veacuri au zguduit istoria omenirii, mai ales dacă ne gândim la Actele Martirice, documente din vremea persecuţiilor, care ne stau mărturii vii peste veacuri. Aşa de mare era credinţa şi atâta entuziasm era întru mărturisirea lui Iisus Hristos, încât martirizarea era socotită ca cea mai mare bucurie.
Voi aminti doar de Sfântul Gheorghe care a biruit toate caznele cu cea mai mare bucurie încât, uimea atât pe Împăratul Diocleţian, cât şi întreaga asistenţă, iar unii pe loc, văzând mărturisirea fără frică a Sfântului Gheorghe, au mărturisit şi ei credinţa în Iisus Hristos! Şi desigur n-am să uit să adaug pe lângă sutele de mii şi milioanele de martiri şi pe Ioan Colov, cel care a fost tăiat de toate mădularele trupului începând cu picioarele şi mâinile sale. Când era întrebat: Crezi în Hristos? El răspundea fără frică şi plin de veselie: Da! Cred în Hristos! Şi atunci îi mai tăia o mână. Şi tot aşa până i-a rămas doar trunchiul şi
capul. În cele din urmă i-a tăiat şi capul!
Toate aceste mărturisiri şi jertfe pentru credinţa în Hristos au fost mărturii vii pentru cei care îmbrăţişau o nouă învăţătură şi pe Cel ce S-a jertfit pentru întreaga lume. Aşa au înţeles să răspundă Jertfei Supreme, cei mai mari iubitori de Dumnezeu!
Atunci când cineva este dispus spre jertfă, înseamnă că în inima lui a lucrat focul dragostei şi al smereniei. Da, smerenia cea aplicată, nu cea vorbită mereu în atâtea cărţi. Ştim că "Sfinţii îmbrăcaţi în virtute fug de slava omenească. Iar cei ce poftesc slava sunt asemenea unui om gol, care voieşte pururi să afle un petic mic, sau orice ca să-şi acopere
urâţenia lui. Aşa şi cel gol de virtuţi, caută slava oamenilor!" (Filocalia, IX, p. 503). Hristos Se jertfeşte pe Cruce, mărturisitorii lui Hristos sunt hăcuiţi şi daţi la fiare, iar noi, creştinii şi clericii din secolul XXI, trebuie să continuăm mărturisirea Evangheliei lui Hristos.
Noi trăim în zestrea de jertfă a lui Iisus şi a sfinţilor martiri din toate timpurile. Nouă ne este uşor, suntem fericiţii beneficiari! Alţii au murit ca noi să trăim din iubirea lor jertfitoare. Iar atunci când noi uităm sau ne lenevim să-i pomenim: pe sfinţi în Biserică şi în viaţa noastră, iar pe eroi în rugăciunile noastre, săvârşim păcatul care ne va urmări cu mustrare. Şi nu vom prospera nici în viaţa material-socială şi nici în cea duhovnicească, ci vom primi certarea de Sus, de la Părintele Luminilor, ca unii ce nu merităm binecuvântarea şi mila Domnului.
Fără legătura între Cer şi pământ, nu se poate trăi!
Fără a fi în comuniune cu sfinţii, martirii şi eroii neamului din toate timpurile, vom rătăci pe drumurile pustii, fără apă, fără soare, fără bucurii!
.........................................................................
